FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique. Vezi definitia »

ORGANOMETALOÍDIC, -Ă adj. (despre compuși) care conține un radical carbonat legat cu un metaloid. (< fr. organométalloïdique) Vezi definitia »

RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique) Vezi definitia »

PSIHAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihagogie. [< fr. psychagogique]. Vezi definitia »

PERICÉNTRIC, -Ă adj. situat în jurul centrului. (< fr. péricentrique) Vezi definitia »