hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei. Vezi definitia »

COLERÉZĂ s. f. Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice. – Din fr. cholérese. Vezi definitia »

CĂRĂMIDĂ (‹ ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc. Vezi definitia »

ARTROLÍZĂ s.f. Secționare chirurgicală a ligamentelor unei articulații anchilozate. [< fr. arthrolyse, cf. gr. arthron – articulație, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

NUVELÍCĂ, nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică. Vezi definitia »