NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap. Vezi definitia »

MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară. Vezi definitia »

scursătúră, scursătúri, s.f. (înv.) apă stătută de ploaie sau reziduală, adunată într-o adâncitură. Vezi definitia »

tărgăríță s.f. (reg.) buburuză. Vezi definitia »

standoálă, standoále, s.f. (reg.) 1. coșar în care se păstrează grânele; hambar, șură. 2. loc unde se află mai multe coșare sau hambare. 3. arie. Vezi definitia »