DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv) Vezi definitia »

EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale-afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. Vezi definitia »

DIGRESÍV, -Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr. digressif]. Vezi definitia »

REPROBATÍV, -Ă adj. reprobator. (< engl. reprobative) Vezi definitia »

ACTÍV¹ s. n. 1. (În orânduirea socialistă) Colectiv într-o organizație politică sau într-o instituție de stat, format din elementele cele mai devotate și mai ridicate din punct de vedere politic, cărora li se încredințează munci de răspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, deși nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifică ideologic cu acesta și îi sprijină munca, formând elementul de legătură între el și mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile și imobile care aparțin unei întreprindere sau unei instituții; parte a bilanțului unde se înscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune gravă pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus). Vezi definitia »