POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. Vezi definitia »

BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹. Vezi definitia »

TETIÉRĂ s. f. piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pentru sprijinit capul. (< fr. tetière) Vezi definitia »

STERCOBILÍNĂ s. f. pigment care provine din degradarea bilirubinei în cursul digestiei intestinale. (< fr. stercobiline) Vezi definitia »

PORÚMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Porumb + suf. -ă. Vezi definitia »