MINUNÁRE, minunări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna. Vezi definitia »

excitare sexuala la vederea lacrimilor unei femei Vezi definitia »

BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung]. Vezi definitia »

REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori. Vezi definitia »

accelerare, grăbire,urgentare Vezi definitia »