RECONSTITUÍRE s. f. 1. acțiunea de a reconstitui; restabilire. 2. (lingv.) reconstrucție. 3. (biol.) reasamblare a celulelor diferențiate și izolate pentru a forma un nou individ. 4. problemă de perspicacitate constând în a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figură geometrică prin alăturarea de diverse fragmente; puzzle. (< reconstitui) Vezi definitia »

valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri Vezi definitia »

ÎNNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înnăbuși; sufocare; fig. reprimare. Vezi definitia »

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri Vezi definitia »

VEȘTEJÍRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejíre s. f.] – V. veșteji. Vezi definitia »