EXHIBÍȚIE s.f. Etalare, expunere, arătare ostentativă a ceva. ♦ (la pl.) Jonglerii de circ. [Pron. ecs-hi-bi-ți-e, var. eschibiție, exchibiție, exhibițiune s.f. / cf. fr. exhibition, lat. exhibitio]. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Vezi definitia »

COMPLICÁȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli. [Var.: (înv.) complicațiúne s. f.] – Din fr. complication. Vezi definitia »

DEROGÁȚIE s.f. Derogare. [Cf. fr. dérogation, lat. derogatio]. Vezi definitia »

HIDROAMELIORÁȚIE s.f. (De obicei la pl.) Ansamblu de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obține producții agricole mari. [Gen. -iei. / < fr. hydroamélioration]. Vezi definitia »