Definita cuvantului autoportret
AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane, în pictură, desen sau literatură. – Din auto1- + portret.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autoportret
zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi Vezi definitia »
MARCHIZÉT s. n. țesătură transparentă de bumbac, din care se fac rochii, perdele etc. (< germ. Markisette) Vezi definitia »
LÓNGSET s. n. (sport) set cu prelungiri. (< engl. long-set) Vezi definitia »
necumét, -eátă, adj. (înv.) fără curaj, timid, fricos; nesigur, nehotărât. Vezi definitia »
arét s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba română poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta.Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z