ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio) Vezi definitia »

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit. Vezi definitia »

ARSÍNE s.f.pl. Nume dat unor compuși organici (folosiți ca gaze de luptă strănutătoare) care au arsenic în compoziție. [< fr. arsines]. Vezi definitia »

DECEPȚIÚNE s.f. v. decepție. Vezi definitia »

FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation. Vezi definitia »