SOCIALÍSM s.n. 1. (În concepția marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producție capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare și pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție. 2. Concepție, doctrină, teorie care susține necesitatea instaurării orânduirii socialiste. ♦ Socialism științific = parte constitutivă a marxism-leninismului, care studiază procesul trecerii omenirii de la capitalism la comunism; socialism utopic = denumirea diferitelor concepții premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. [Cf. fr. socialisme, germ. Sozialismus, rus. soțializm]. Vezi definitia »

s.m. Abstinent de la bauturile alcoolice, persoana care nu consuma alcool, sub niciun chip. (de la biblicul „Rechab“) Vezi definitia »

AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autisme. Vezi definitia »

DEMOCRATÍSM s. n. Totalitatea principiilor care exprimă, garantează și asigură realizarea libertăților democratice. – Din fr. démocratisme. Cf. rus. demokratizm. Vezi definitia »

PSEUDOFRANȚUZÍSM s. n. franțuzism aparent, prin combinarea unor teme și elemente formative de origine franceză. (< pseudo- + franțuzism) Vezi definitia »