viérs (-suri), s. n. – 1. Cuvînt. – 2. Cîntec, arie, melodie. – Var. vers, virș. Lat. vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), cf. alb. vierš; pentru semantism, cf. Bogrea, Dacor., III, 310. Este dubletul lui vers, s. n., din același cuvînt lat., neol., și al lui verș, s. n. (vers), în Trans., cu pronunțare mag. vers. – Der. versui, vb. (a versifica); versifica, vb., după fr. versifier; versificator, s. m.; versificați(un)e, s. f.; viersar (var. viersuitor), s. m. (cantor, cîntăreț). Vezi definitia »

REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers. Vezi definitia »

TRAVÉRS s. n. 1. partea de jos și de sus a coastei unei nave. 2. direcție perpendiculară pe axul longitudinal al navei. ◊ vânt (sau val) ~ = vânt (sau val) perpendicular pe axul navei; la ~ = perpendicular față de nava proprie. 3. nume generic pentru țesăturile cu dungi transversale. (< fr. travers) Vezi definitia »

REVÉRS s. n. 1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc. ♦ ŭl medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc. 3. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (geol.) suprafață structurală slab înclinată. (< fr. revers, lat. reversus, germ. Revers) Vezi definitia »

stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban. Vezi definitia »