VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura. Vezi definitia »

cotấrjă (cotérjă) s.f. sg. (reg.) 1. cuvânt cu care se alungă caprele. 2. cuvânt de batjocură pentru caii slabi, ogârjiți. 3. nume de batjocură dat copiilor slabi și neastâmpărați. Vezi definitia »

TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca. Vezi definitia »

INTÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen și a sporilor ferigii. [< fr. intine]. Vezi definitia »

PIRIDOXÍNĂ, piridoxine, s. f. (Farm.) Substanță organică ce se găsește în drojdia de bere, grâu, ficat, rinichi etc., jucând un rol important în menținerea integrității structurale și funcționale a multor țesuturi și organe; vitamina B₆; adermină. – Din fr., engl. pyridoxine. Vezi definitia »