IZOHÁSMĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale frecvenței aurorelor polare. (< germ. Isochasme) Vezi definitia »

ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema. Vezi definitia »

COCOLOȘEÁLĂ, cocoloșeli, s. f. Cocoloșire. – Cocoloși + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTEHIPOFÍZĂ s. f. lobul anterior al hipofizei. (< fr. antéhypophyse) Vezi definitia »

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură. Vezi definitia »