CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba. Vezi definitia »

POTÉRNĂ s. f. 1. poartă secretă a fortificațiilor castelelor, care dădea spre șanțul împrejmuitor. 2. galerie, comunicație subterană. (< fr. poterne) Vezi definitia »

CANADIÁNĂ, canadiene, s. f. Haină scurtă (cu glugă), confecționată dintr-o țesătură deasă, de obicei impermeabilă; vindiac. [Pr.: -di-a-] – Din fr. canadienne. Vezi definitia »

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia). Vezi definitia »

MAHMUREÁLĂ, mahmureli, s. f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsă de bună dispoziție; buimăceală, mahmurie. – Mahmur + suf. -eală. Vezi definitia »