Definita cuvantului baieră
BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu baieră
láșcă s. f. – Tăiței. Mag. laska (DAR). În Trans., cf. lacșe. Vezi definitia »
INCANDESCÉNȚĂ s. f. stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată. ♦ lampă cu ~ = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence) Vezi definitia »
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pântece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult (având pântecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Vezi definitia »
DIMINEÁȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. ◊ Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adv. de4 *mâneață (< lat. *manitia). Cf. (pentru formă) deseară. Vezi definitia »
CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu țeavă lungă. (< fr. couleuvrine) Vezi definitia »