PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. Vezi definitia »

EPANALÉPSĂ, epanalepse, s. f. Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al frazei. – Din fr. épanalepse. Vezi definitia »

AUSTENÍTĂ s. f. Component al aliajelor de fier și carbon. [Pr.: a-us-] – Din fr. austénite. Vezi definitia »

ORTODIAGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin ortodiagrafie. (< fr. orthodiagramme) Vezi definitia »

TILÓZĂ s. f. 1. boală criptogamică a plopului cu formațiuni microscopice care astupă vasele organelor vegetale moarte. 2. (med.) cheratoză palmo-plantară. (< fr. thyllose) Vezi definitia »