periuță, periuțe I. s. f. v. perie II. adj. (d. păr) tuns scurt. Vezi definitia »

NECRÓPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole. Vezi definitia »

GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”. Vezi definitia »

CIMÁZĂ, cimaze, s. f. (Arh.) Chenar ornamental de-a lungul unei fațade. – Din it. cimasa. Vezi definitia »

CETÓZĂ s.f. Glucidă care conține o grupare cetonică în moleculă. [< fr. cétose]. Vezi definitia »