Definita cuvantului bandă
BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandă
OÁRDĂ, oarde, s. f. v. hoardă. Vezi definitia »
PRODÚCTICĂ s. f. totalitatea echipamentelor informatice utilizate în producția industrială. (< fr. productique) Vezi definitia »
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule. Vezi definitia »
venghércă (-ci), s. f. – Haină scurtă îmblănită. Rus. vengerka, pol. węgierka „(mintean) unguresc” (Tiktin), cf. boanghen. Vezi definitia »
clămpăneală, s. f. (intl.) mâncare, alimente. Vezi definitia »