Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
OXOSINTÉZĂ s.f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea alefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. [< fr. oxosynthèse]. Vezi definitia »
subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54). Vezi definitia »
MARGHILOMÁNĂ s. f. v. marghiloman. Vezi definitia »
AUTOSTRÁDĂ s.f. Șosea cu mare capacitate de transport rezervată exclusiv circulației autovehiculelor. [< it. autostrada]. Vezi definitia »
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. Vezi definitia »