DECADENTÍSM s. n. 1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. XIX, caracterizate prin disoluție a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. mișcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităților școlii parnasiene, cultivarea brutală a inovațiilor formale și a senzațiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism. (< fr. décadentisme) Vezi definitia »

PARKINSONÍSM s. n. (Med.) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme. Vezi definitia »

GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme]. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s.n. v. epicurism. Vezi definitia »

MONGOLÍSM s.n. (Med.) Afecțiune congenitală cu defecte în dezvoltarea fizică și psihică (idioție) și facies caracteristic. [< fr. mongolisme]. Vezi definitia »