ÁXIS s. n. 1. a doua vertebră a gâtului, care se articulează cu atlasul². 2. tulpina principală, cilindrul central la plante. (< fr., lat. axis) Vezi definitia »

METÍS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis) Vezi definitia »

EPISTÁXIS s. n. Hemoragie nazală. – Din fr. épistaxis. Vezi definitia »

GLÁCIS, glacisuri, s. n. (Geol.) Teren neted în pantă ușoară. – Din fr. glacis. Vezi definitia »

plícsis (-suri), s. n. – Plictiseală. – Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucișare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz). Vezi definitia »