Definita cuvantului barbă
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Părul care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. Râde în barbă. ◊ Expr. A trage nădejde ca spânul de barbă = a nădăjdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = plantă erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = plantă erbacee a cărei tulpină se întrebuințează în medicină și în industrie (Equisetum arvense). 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care-l au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu barbă
străchiníță, străchiníțe, s.f. (înv.) străchinuță, străchiniță, străchioară. Vezi definitia »
zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli Vezi definitia »
CODĂNÍȚĂ, codănițe, s. f. (Reg.) Codănică. – Codan + suf. -iță. Vezi definitia »
ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe) Vezi definitia »
ORANJÁDĂ, oranjade, s. f. Băutură răcoritoare preparată din suc de portocale, zahăr și sifon sau apă. – Din fr. orangeade. Vezi definitia »