CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet. Vezi definitia »

hélbet interj. – Se înțelege! (exprimă siguranța absolută sau încrederea). – Mr. élbete, megl. élbet. Tc. elbet (Șeineanu, II, 215), cf. bg. elbete. Vezi definitia »

perét, peréturi, s.n. (reg.) loc în care cresc mulți peri; periș. Vezi definitia »

schelét (-te), s. n. – Sistemul osos. Fr. squelette. – Der. scheletic, adj., din fr. squelettique. Vezi definitia »

ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultra-sécret). Vezi definitia »