MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone. Vezi definitia »

EPULÓN s.m. (La romani) Preot însărcinat cu pregătirea și cu supravegherea ospețelor sacre. [< fr. épulon, cf. lat. epulo < epulae – ospăț]. Vezi definitia »

MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton]. Vezi definitia »

PEÓN¹ s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon) Vezi definitia »

CAMELEÓN s. m. 1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător. 2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință. (< fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon) Vezi definitia »