străvúiet, străvúiete, s.n. (înv.) vuiet puternic. Vezi definitia »

SCHELÉT s. n. 1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură. 3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. 4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt. (< fr. squelette) Vezi definitia »

afét (aféturi), s. n. – Suport pe care se fixează țeava unui tun. Fr. affût, modificat ca germ. Laffete. Vezi definitia »

HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound). Vezi definitia »

huzmét (huzméturi), s. n. – 1. Funcție, slujbă, profesie. – 2. Venit. – 3. Impozit. – 4. Dar, plocon. – Megl. huzmete, megl. izmet. Tc. huzmet (Șeineanu, II, 217; Lokotsch 861; Ronzevalle 85). – Der. huzmetar, s. m. (locator al unui venit statal). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »