ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior. Vezi definitia »

BIVUÁC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-ac] – Fr. bivouac. Vezi definitia »

strenác, strenáce, s.n. (reg.) parte a sacoviștei (unealtă de pescuit) care constă dintr-o nuia de frasin de 3-4 metri, fixată în scobitura cozii acesteia. Vezi definitia »

MITHRIÁC, -Ă adj. mithraist. (< fr. mithriaque) Vezi definitia »

ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »