CONDÚCE vb. III. 1. tr. A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate etc., având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv. ♦ (Fig.) A dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etc.). 3. tr. A călăuzi, a însoți pe cineva (arătându-i drumul). 4. tr. A dirija mișcarea, mersul unui vehicul. [P.i. condúc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere]. Vezi definitia »

PROTORÁCE s. n. primul segment al toracelui la insecte. (după fr. prothorax) Vezi definitia »

face, fac vb. I. v. t. (eufem. – d. bărbați) a avea un contact sexual. II v. r. a se îmbăta. Vezi definitia »

ce inseamna? Vezi definitia »

DÓLCE adv. (Muz.; indică modul de execuție) Delicat, cu blândețe. – Cuv. it. Vezi definitia »