Definita cuvantului baș
BAȘ1- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu baș
spoitoráș, spoitoráșe, s.n. (reg.; în sintagmă) spoitoraș micuț = pensulă. Vezi definitia »
ROTÍȘ adv. (Pop.) în formă de roată, în cerc. – Roată + suf. -iș. Vezi definitia »
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș. Vezi definitia »
TRÂMBIȚÁȘ, trâmbițași, s. m. Persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist. ♦ Persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general. – Trâmbiță + suf. -aș. Vezi definitia »
TĂCIUNÁȘ, tăciunași, s. m. Diminutiv a lui tăciune. – Tăciune + suf. -aș. Vezi definitia »