EMBLÉMĂ s. f. 1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice. ◊ mozaic încastrat în pereții sălilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee. ◊ figură alegorică; simbol. (< fr. emblème, lat., gr. emblema) Vezi definitia »

HIPODERMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului celular subcutanat. [< fr. hypodermite]. Vezi definitia »

ANTITRÓMBĂ s. f. trombă (1) marină descendentă, vârtej, sorb gigantic. (< anti- + trombă) Vezi definitia »

CLADOGENÉZĂ s. f. evoluție a unei specii prin ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză. (< fr. cladogenèse) Vezi definitia »

BENZOPIRÍNĂ s. f. substanță gudronată, în fumul de țigară. (< fr. benzopirine) Vezi definitia »