măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom. Vezi definitia »

CICLOPEÁN, -Ă adj. ciclopic. (< fr. cyclopéen) Vezi definitia »

SIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr. syrien) Vezi definitia »

BIOFIZICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în biofizică. (< fr. biophysicien) Vezi definitia »

tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »