PRINȚÉSĂ s. f. principesă. (< fr. princesse) Vezi definitia »

CVADRIRÉMĂ s.f. Galeră care avea patru rânduri de vâsle sau patru vâslași la o vâslă. [Var. cuadriremă s.f. / cf. fr. quadrirème, lat. quadriremis]. Vezi definitia »

ENTRÁNȚĂ s. f. (inform.) numărul de intrări ale unei porți logice. (< fr. entrance) Vezi definitia »

SERVIÉTĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette]. Vezi definitia »

TOÁCĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas. – Din toca (derivat regresiv). Vezi definitia »