TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ. Vezi definitia »

FLANÓR s.m. v. flaneur. Vezi definitia »

subprocuratór, subprocuratóri, s.m. (înv.) funcționar care era subordonat procuratorului și care răspundea de bunul mers al unei mine de aur. Vezi definitia »

DEMOLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care demolează. (< demola + -tor) Vezi definitia »

AMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator]. Vezi definitia »