obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare). Vezi definitia »

VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț. Vezi definitia »

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec. Vezi definitia »

PIEPTĂRÚȚ, pieptăruțe, s. n. (Reg.) Pieptăraș. – Pieptar + suf. -uț. Vezi definitia »

pârgăvíț, -ă, adj. (reg.; despre unele varietăți de fructe sau de legume) timpuriu, văratic. Vezi definitia »