baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului Vezi definitia »

șleáu (-uri), s. n. – 1. Urmă, dîră lăsată de roți pe sol. – 2. Drum natural, nepregătit, indicat numai de urmele lăsate de vehicule. – 3. Drum, rută. – Pe șleau, fără înconjur. – Var. Mold. șeah, înv. șleav. Pol. szlach, sznak, rut. šljak (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 390). Vezi definitia »

blau (rar) (în expr. a face ~) adv. Vezi definitia »

BELAU v. Palau. Vezi definitia »

vreau să propun să adăugați antonim la cuvântul „între”, care cred eu că poate fi „pe”. Vezi definitia »