Definita cuvantului bălăcări
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A se bălăci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale. – Sb. balakati.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăcări
muscărí, muscărésc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi. Vezi definitia »
LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares) Vezi definitia »
MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări. Vezi definitia »
prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit). Vezi definitia »
măscărí2 vb. IV (reg.) a se surpa. Vezi definitia »