Definita cuvantului bălăceală
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăceală
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Istorioară hazlie cu un final neașteptat (care se transmite mai ales pe cale orală). – Fr. anecdote (< gr.). Vezi definitia »
MORFOGRÁMĂ s.f. Grafic reprezentând mărimi ale constituției corporale. [< fr. morphogramme, cf. gr. morphe – formă, gramma – scriere]. Vezi definitia »
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei) pe care nu crește iarba; p. ext. ogradă, curte. 2. Îngroșare a pielii de pe mâini sau picioare din cauza unei frecări repetate. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe bătătură = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supăra. 3. Băteală. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătură. Vezi definitia »
ZOOIGIÉNĂ s.f. Știință veterinară care studiază metodele de menținere a stării de sănătate și de ameliorare a calității animalelor domestice prin asigurarea unor condiții de mediu optime. [g.-d. art. zooigiénei] (din pref. zoo2- + igienă) Vezi definitia »
AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor produse de uz curent. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2 + utilitar. Vezi definitia »