Definita cuvantului bătătură
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei) pe care nu crește iarba; p. ext. ogradă, curte. 2. Îngroșare a pielii de pe mâini sau picioare din cauza unei frecări repetate. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe bătătură = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supăra. 3. Băteală. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bătătură
MINIUZÍNĂ s. f. uzină cu capacitate redusă. (< mini1- + uzină) Vezi definitia »
MULȚUMÍTĂ s.f., prep. – V. mulțumit (2, 3, 4) [DEX'98] Vezi definitia »
zbârnâiálă s. f., g.-d. art. zbârnâiélii; pl. zbârnâiéli Vezi definitia »
prelucúță, prelucúțe, s.f. (înv. și reg.) prelucă mică; poiană mică. Vezi definitia »
GOGOÁȘĂ, gogoși (gogoașe), s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon2. 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă. Vezi definitia »