PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. Vezi definitia »

prigorít, -ă, adj. (înv. și reg.) 1. expus căldurii focului sau soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pârjolit de foc sau de soare; rumen la față, aprins; care are temperatură. 2. (fig.) frământat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute. Vezi definitia »

MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi. Vezi definitia »

felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni) Vezi definitia »