Definita cuvantului bălțătură
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălțătură
ECHIPOLÉNȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia) Vezi definitia »
SINCONDRÓZĂ s. f. sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-o fâșie de cartilaj. (< fr. synchondrose) Vezi definitia »
sprínglă (-le), s. f. – Laț (pentru păsări). Germ. Sprenkel (Candrea). Vezi definitia »
firfiricúță s.f. (reg.) nume de floare. Vezi definitia »
OMNIPREZÉNȚĂ, omniprezențe, s. f. Facultatea de a fi prezent pretutindeni; prezență a cuiva peste tot. – Din fr. omniprésence. Vezi definitia »