SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare. Vezi definitia »

MAGNETIZÁRE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – V. magnetiza. Vezi definitia »

PROSCRÍERE s.f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei; proscripție. [Pron. -scri-e-. / < proscrie]. Vezi definitia »

adiere Vezi definitia »

DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura]. Vezi definitia »