dódă (dóde), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted). Vezi definitia »

LITORÍNĂ s. f. moluscă gasteropodă (comestibilă), din abundență pe coastele europene cu maree joasă. (< fr. littorine) Vezi definitia »

bordeleză, bordeleze s. f. prostituată. Vezi definitia »

surzuiálă, surzuiéli, s.f. (înv. și reg.) agonisire, câștig; bun adunat prin agonisire. Vezi definitia »

cârvínă, cârvíne, s.f. (reg.) necaz, nenorocire, rău. Vezi definitia »