zárvă (-ve), s. f. – 1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare. Vezi definitia »

pirțigúșă, pirțigúșe, s.f. (reg.) maț uscat de porc, fript pentru consum. Vezi definitia »

adâncitură locală amenajată in radierul unei construcții,în scopul evacuării apei colectate Vezi definitia »

crívină (crívini), s. f. – Grind cu arbuști sau tufișuri ce se formează de obicei la cotiturile rîurilor, pădurice aproape în mlaștină. – Var. crină, crivă, crivaie. Sl. (bg.) krivina „curbă”, din sl. krivŭ „strîmb” (DAR). Cf. crivac, crivală, crivăț. Vezi definitia »

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora. Vezi definitia »