PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique) Vezi definitia »

DECIMÉTRIC, -Ă adj. de ordinul decimetrului. (< fr. décimétrique) Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »

ANÓDIC, -Ă adj. Referitor la anod. [< fr. anodique]. Vezi definitia »

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”. Vezi definitia »