BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”. Vezi definitia »

LĂCRIMEÁ, lăcrimele, s. f. (Reg.) Lăcrimioară (1). – Lacrimă + suf. -ea. Vezi definitia »

REDISPĂREÁ vb. II. intr. (Rar) A dispărea din nou, a pieri dinaintea ochilor. [< re- + dispărea]. Vezi definitia »

cifteá, ciftéle, s.f. (reg., înv.) pușcă cu două țevi; pușcă cu țeavă scurtă. Vezi definitia »

norureá s.f. (reg.) noră, noruliță, norucă, noruță. Vezi definitia »