SINÉCDOCĂ s. f. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural și invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuși. (< fr. synecdoque, gr. synekdokhe) Vezi definitia »

POLINEVRÍTĂ s. f. inflamație de natură infecțioasă sau toxică a mai multor nervi. (< fr. polynévrite) Vezi definitia »

CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță. Vezi definitia »

TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Argăseală. – Tăbăci + suf. -eală. Vezi definitia »

SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla]. Vezi definitia »