ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original. Vezi definitia »

Mineral format din clorura bazica de cupru. Vezi definitia »

AVÁL s. n. (În loc. adv.) În aval = (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Din fr. aval. Vezi definitia »

căngál, căngále, s.n. (reg., înv.) colac. Vezi definitia »

REFERENȚIÁL, referențiale, s. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel. Vezi definitia »