SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere. Vezi definitia »

sulzuí, súlzui, vb. IV (reg.; despre bunuri materiale, avere, bani etc.) a strînge. Vezi definitia »

șesuí pers. 3 sg. șesuiéște, vb. IV refl. (înv.) a deveni plan, neted; a lua forma de șes. Vezi definitia »

șurguluí, șurguluiésc, vb. IV (reg.) a năzui, a râvni. Vezi definitia »

SPRĂHUÍ, sprăhuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mișca un obiect încoace și încolo; a scutura ceva (făcând să cadă praf). Vezi definitia »