prezentír s.n. (reg.) prezentarea armei la o ceremonie sau la o paradă militară. Vezi definitia »

SEPTEMVÍR s.m. Fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați să supravegheze celebrarea jocurilor publice în vechea Romă. [< lat. septemvir < septem – șapte, vir – bărbat]. Vezi definitia »

batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie. Vezi definitia »

HECATONCHÍR s.m. (Mit.) Gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. [< fr. hécatonchires, cf. gr. hekatoncheir < hekaton – o sută, cheir – mână]. Vezi definitia »

bir (bíruri), s. n. – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Tc. birr „dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir „impozit”, mag. bér „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s. m. (strîngător de biruri); birărie, s. f. (înv., impozit pe comerț); birnic, s. m. (care plătește bir, contribuabil). Cf. birșag. Vezi definitia »