PARLOÁR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir]. Vezi definitia »

MONORADICULÁR, -Ă adj. cu o singură rădăcină. (< fr. monoradiculaire) Vezi definitia »

PENSIONÁR, -Ă s.m. și f. 1. Cel care primește o pensie. 2. Cel care este întreținut, îngrijit într-un ospiciu, într-un azil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. pensionnaire]. Vezi definitia »

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar. Vezi definitia »

făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș. Vezi definitia »